Legalitatea suspendarii contactului de munca pe durata cercetarii disciplinare a salariatului

În trecut exista o practică frecvent întâlnită ca, în situaţia în care un salariat era cercetat disciplinar, să se dispună suspendarea contractului individual de muncă.

Această posibilitate era expres prevăzută de dispoziţiile art. 52 alin. 1 lit. a) din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora:

          „Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii”.

În data de 5 mai 2016, Plenul Curții Constituționale a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anterior citate, motivat de faptul că măsura suspendării contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, constituie o restrângere disproporţionată a dreptului la muncă, ocrotit de art. 41 alin. 1 din Constituţie.

Această decizie urmează să îşi producă efectele numai pentru viitor, de la data publicării ei în Monitorul Oficial.

În temeiul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, timp de 45 de zile de la data publicării deciziei, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept, ceea ce înseamnă că nu vor putea fi reţinute de către angajator pentru a putea dispune suspendarea contractului individual de muncă.

După expirarea acestui termen, dacă Parlamentul nu pune de acord prevederile declarate neconstituţionale cu cele ale Constituţiei, dispoziţiile art.52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, astfel cum au fost citate, îşi încetează efectele juridice.